Încep să învăţ că întotdeauna trebuie să-ţi faci singur opţiunile şi mereu să fie două ieşiri: una convenabilă şi una şi mai convenabilă, una bună şi una şi mai bună, una uşoară şi una şi mai uşoară... Şi ca întotdeuna trebuie să zambesc, indiferent că sunt calm, trist, nervos, extatic sau sictirit, indiferent că mint sau spun adevărul, pentru că oamenii chiar mor, şi imi este frică să nu moară vreunul supărat pe mine. Diplomat pană la nebunie, dar o fac.

Aşa sunt eu...

Zambet.